Pact cu Diavolul

3142113160_4bd89a179d[1]

“Visul începe cu un peisaj sumbru, dintr-un oraş pe care nu îl recunosc. Eram un fel de vagabond care umbla pe străzi, însoţit de un altul, la fel de dubios ca şi mine. Acest “eu” nu era eul meu de acum. Era altul cu principii şi moravuri ceva mai… dubioase. Eram un derbedeu, cu alte cuvinte, dar mă simţeam ca “Eu”.
La un moment dat ne aflăm într-un fel de pasaj subteran, lung. Căutam droguri. Nu ştiu de ce aveam impresia că vom găsi aşa aiurea… dar căutam – nu ştiu nici de ce căutam droguri, dar nu eram drogaţi… căutam ceva anume. Deodată, însă, dintr-o crăpătură în zid apare în faţa noastră un individ care, din câte am înţeles, scăpase dintr-un fel de sanatoriu. Avea asupra lui un medicament deosebit de puternic care inducea o stare alterată de conştiinţă. Asta căutam. L-am lăsat să plece nestingherit, dar am păstrat drogul.

Citește mai mult...

Poveste de Vis

Piramida

Soarele îşi aruncă razele deasupra câtorva fabrici din ceea ce părea un peisaj al Americii anilor ’30. Nu e nici ţipenie de om în jur, iar cărămiziul clădirilor, atunci când reflecta lumina soarelui, trezea un fel de căldură în privitor.
Mă aflu în faţa unei case ce se înalță sfidătoare in mijlocul clădirilor goale. Stăteam şi contemplam în curtea împrejmuită cu un gard dintr-un lemn masiv, de culoarea sângelui. Nu mai percepeam nimic altceva în jurul meu… Simţeam doar o dorinţă inexplicabilă şi totuşi perfect justificabilă.
Deodată, simt nevoia să mă dezbrac. Îmi dau jos chipiul ştrengăresc, îmi deschei sacoul şi îl arunc cât colo. Îmi dau jos pantofii şi şosetele astfel încăt rămân doar în cămaşa albă şi în pantalonii gri. Sub tălpile fragede simţeam prospeţimea rouăi şi îi ghiceam gustul… Casa din faţa mea îmi părea foarte stranie. Din orice unghi aș fi privit-o avea o formă piramidală, deşi spaţiul camerelor superioare nu se micşora. Arhitectura casei era foarte stranie, dar găseam că e deosebită.
După un timp în care mă avântasem în consideraţii filozofice asupra proporţiilor clădirii, mă hotărăsc să o escaladez. Nu înţeleg de ce simt că trebuie să procedez astfel, spre deosebire de a intra pe uşă, dar în adâncul sufletului ştiam că trebuie să fie aşa. În acelaşi timp ştiam că ceea ce fac semăna cu încălcarea unei legi sacre, divine. Cu toate astea, simțeam că ceea ce fac e corect. Cu sprinteneala anilor sar şi mă apuc cu mâinile de grinda primului etaj. Eram foarte sigur pe mine și nu mă îndoiam că voi reuși să ajung în vârf.

Citește mai mult...