Plan de studiu general

alchemical-tree-philosophia-reformata-middle-temple-library[1]

Acest articol marchează nouă serie de studii, de această dată în domeniul filosofiei și cunoașterii universale. Este un proiect la care mă gândesc de ceva vreme dar de care abia în ultima vreme am început să mă ocup.

În cele ce urmează voi schița planul general de studiu pe care l-am conceput și reconceput de cel puțin 5 ori până acum, mergând de fiecare dată din ce în ce mai departe pe linia timpului, încercând să marchez punctul de la care să încep cu studiul filosofic.

Citește mai mult...

Picăturile Sufletului

Picaturile Sufletului
E târziu, iar cartea atârnă din ce în ce mai grea. Iritat şi confuz, o trânteşte pe jos. “Ce nevoie am eu de Mercur, de Jupiter, de salpetru şi de sulf?” Se ridicã nervos, şi se îndreaptã cãtre geam. Ploua drept şi rar, o ploaie de varã. Citise undeva cã un anumit ordin de cãlugãri tibetani se antrenau numãrând picãturile de ploaie ce cãdeau pe creştetul capului lor. Erau convinşi cã dacã le vor numãra pe toate, în decursul unei vieţi vor atinge Nirvana. “Nu cred sã fie atât de simplu,” gândea tânărul. Se îmbracã şi iese pe uşã, afarã. Avea o casã rãmasã de la bunicii sãi, casă în care, de altfel, se şi nãscuse.
Din depãrtare ea pãrea sprijinitã de munte… era locul în care se simţea cel mai bine. Oraşul îl sufoca în ultima vreme şi vroia sã trãiascã sub cerul liber, precum dacii lui iubiţi. Locul era înconjurat de pãduri dese şi verzi iar lui îi plãcea ploaia. Profita de ocazie, când ajungea pe acolo, sã mai numere câţiva stropi de ploaie iar munţii îl ascundeau de restul lumii.
Se ducea acolo singur, şi rareori vorbea cu vecinii aflaţi, totuşi, la o relativã depãrtare. Îşi închipuia cã aşa se trãia în timpuri imemoriale, atunci când oamenii trãiau întru spirit. Nu locuiau grupaţi, unii lângã alţii, în diferite aşezãminte ci dispersaţi, pe tot globul. Nevoia de comunicare nu exista cãci erau toţi conectați cu conştiinţa universalã. Aglomerãrile de oameni egoişti, credea el, creeazã o tensiune energeticã asupra pãmântului, secãtuindu-l. Oamenii la care se gândea el participau la crearea şi susţinerea energiei pãmântului şi implicit a universului.
Uitându-se cu drag la munţii din jurul sãu, îi considera un fel de baterii de energie. Se gândea cã existã un motiv anume pentru care dacii trãiau în special în zonele muntoase. Şi-ar fi dorit sã se nascã în acele vremuri, sã trãiascã şi sã cunoascã acele mistere pierdute în negura timpului. Bunicul sãu îi povestea adesea despre strãmoşii lor antici. Acei oameni bravi, care priveau moartea ca pe un prilej de bucurie fiind convinşi cã vor renaşte plini de glorie.

Citește mai mult...