Despre Om

pravs-j-hold-on-to-friendship-edit[1]Ce lucru minunat și magic este să fii Om. Seara trecută eram la Piața Unirii și așteptam sa mă văd cu cineva. Din principiu, îmi programez mai toate întâlnirile în această zonă,  între 6 și 7 seara, preferabil. Este cel mai aglomerat interval de timp, și îmi oferă prilejul de a observa un șir nesfârșit de oameni, în răstimpul de 10 minute în care aștept.
Ceea ce mă fascinează poate cel mai tare este entuziasmul pe care îl simt în prejma oamenilor pe care nu îi cunosc. Găsesc o imensă plăcere în a privi trecătorii și în a-mi imagina în ce fel și cu câtă intensitate mi-ar influența existența dacă am face cunoștință.
Este o curiozitate arzătoare care mă îndeamnă să actionez astfel, întrucât devin conștient de posibilitățile nesfârșite de a mă cunoaște pe mine însumi prin toți aceia care mi-ar atinge viața, și ale căror vieți ar fi la rândul lor atinse de mine.
Presupun că dintr-un anumit punct de vedere este o atitudine egoistă,  dar nu este întocmai așa. Omul din fața mea îmi este tot atât de drag precum îmi este propria-mi natură. Mai mult, devin conștient că cel care privește prin ochii mei este același cu cel care privește prin ochii celuilalt.
Când am realizat asta pentru prima oară am putut observa că slăbiciunile și tarele omului sunt slăbiciunile și tarele mele, și că ceea ce găseam frumos în lumea din jurul meu puteam găsi și în mine însumi…
Așa ceva nu poate fi decât o mărturie a magiei vieții si existenței umane,  și nu pot fi decât recunoscător că mă pot regăsi în fiecare Om care îmi trece calea, fie el cel mai sfânt dintre sfinți,  fie cel mai păcătos dintre păcătoși.

Citește mai mult...

Teatrul sau Arta care imbogateste

Mastile actoriei

Mă pot „lăuda” cu multe lucruri pe care le-am făcut în ultima perioadă, dar dintre acestea se remarcă doar câteva, și anume cele care îmi stăruie aprins în memorie și în suflet. În weekend-ul care tocmai a trecut am avut șansa, grație bunului meu prieten Radu, de a asista împreună cu jumătatea mea mai bună la punerea în scenă a unei opere care nu are nevoie de introducere: Otello de William Shakespeare. Pot spune că a fost pentru prima oară când am asistat la un asemenea spectacol și că am rămas pe drept cuvânt impresionat.

Citește mai mult...

Pact cu Diavolul

3142113160_4bd89a179d[1]

“Visul începe cu un peisaj sumbru, dintr-un oraş pe care nu îl recunosc. Eram un fel de vagabond care umbla pe străzi, însoţit de un altul, la fel de dubios ca şi mine. Acest “eu” nu era eul meu de acum. Era altul cu principii şi moravuri ceva mai… dubioase. Eram un derbedeu, cu alte cuvinte, dar mă simţeam ca “Eu”.
La un moment dat ne aflăm într-un fel de pasaj subteran, lung. Căutam droguri. Nu ştiu de ce aveam impresia că vom găsi aşa aiurea… dar căutam – nu ştiu nici de ce căutam droguri, dar nu eram drogaţi… căutam ceva anume. Deodată, însă, dintr-o crăpătură în zid apare în faţa noastră un individ care, din câte am înţeles, scăpase dintr-un fel de sanatoriu. Avea asupra lui un medicament deosebit de puternic care inducea o stare alterată de conştiinţă. Asta căutam. L-am lăsat să plece nestingherit, dar am păstrat drogul.

Citește mai mult...

Televizorul, reclamele si manipularea

television-manipulation[1]

Sunt convins că din momentul în care ai citit titlul acestui articol ți-ai făcut o impresie anume despre cam ceea ce vei citi în continuare. Poate vei avea dreptate, poate nu, în fond nici nu contează pentru că este un subiect extrem de viu și de important.

Vreau să îți prezint în cele ce urmează unul din trucurile ieftine folosite de trusturile media din țara noastră pentru a stimula cumpărătorii… pardon telespectatorii. Este atât de evident și atât de lipsit de gust încât este exasperant (acesta este unul din motivele pentru care am renunțat a mă mai uita la televizor).

Citește mai mult...

Matricea Primordiala (preluare)

Redau în continuare un eseu care mi-a fost supus atenției de către un prieten pe care l-am cunoscut recent. Îți mulțumesc.

Il Separatio

Matricea Primordială (Veronica Văleanu)

motto:
„Ternarul pretutindeni străluce-n Univers. Monada e al său principiu.” Fabre d’Olivet – Vers Dorés

„Eu sunt Nemurirea şi Moartea, şi tot eu sunt, o Arjuna, Fiinţa şi Nefiinţa.” Bhagavad Gita, IX.19

Legenda lui Il Separatio

Codex Lugubrum (manuscris tipărit în 1535) a rămas una din cărţile anonime medievale interzise de către Vatican chiar şi în zilele noastre, anonimatul oferindu-i pe atunci autorului protecţie contra mâinii lungi a inchiziţiei. În paginile acestei lucrări apare un personaj de un simbolism atât de puternic, încât, odată problematizat ca şi concept, ar putea dărâma întreg eşafodajul esenţei noastre spirituale. Este vorba de Il Separatio, Separatorul.
Conform legendei, la începuturile timpurilor, odată cu separarea luminii de întunericul absolut s-a creat o graniţă. Această graniţă este entitatea Il Separatio, cel al cărui nume nu poate fi rostit, uneori supranumit şi Anonnimus (există chiar şi o statuie a lui Annonimus la Praga).

Citește mai mult...