Televizorul, reclamele si manipularea

television-manipulation[1]

Sunt convins că din momentul în care ai citit titlul acestui articol ți-ai făcut o impresie anume despre cam ceea ce vei citi în continuare. Poate vei avea dreptate, poate nu, în fond nici nu contează pentru că este un subiect extrem de viu și de important.

Vreau să îți prezint în cele ce urmează unul din trucurile ieftine folosite de trusturile media din țara noastră pentru a stimula cumpărătorii… pardon telespectatorii. Este atât de evident și atât de lipsit de gust încât este exasperant (acesta este unul din motivele pentru care am renunțat a mă mai uita la televizor).

Acum, nu știu dacă te-ai întrebat vreodată de ce vezi la televizor filme, emisiuni de tot felul și alte câte și mai câte, dar îți pot spune că motivul nu este ca tu să ai parte de „entertainment” ci pentru că acestea servesc unui scop precis. Trusturile media nu sunt organizații de binefacere sau de promovare a adevărului, ci sunt organizații care urmăresc, printre alte obiective la fel de curioase, să facă profit. Vor fi și excepții, cum e și firesc, este departe de mine gândul de a generaliza, dar să ne întoarcem privirea asupra celor care totuși nu fac excepție de la regulă.

Pentru aceste trusturi, filmele, emisiunile, etc, nu reprezintă altceva decât mijloace de control și manipulare a opiniei publice. Pentru exemplificare voi apela la unul din cele mai enervante trucuri pe care le poți găsi în spațiul televizat: reclamele din timpul pauzelor publicitare.

Recunosc că îmi plac unele filme, chiar foarte mult, și sunt un mare adept al conceptului de Film și al rolului Actorului în societatea zilelor noastre. În acest context, pauzele publicitare îmi par a fi acte impardonabile îndreptate atât împotriva filmului în sine cât și împotriva sensibilității omului. Ne vom ocupa în cele ce urmează de această a doua parte – sensibilitatea omului.

Te-ai întrebat vreodată de ce apar reclamele în timpul filmelor și, mai apoi, de ce apar în anumite momente și nu în altele? Dacă nu te-ai întrebat încă, o poți face acum. Poate nu este evident încă de la început, dar pe măsură ce cercetezi problema, lucrurile devin din ce în ce mai clare.

heartrate[1]Atunci când un om vizionează un film, de cele mai multe ori acesta se implică emoțional, mental, iar uneori chiar și fizic. În aceste momente, corpurile și creierele noastre trec printr-o serie de schimbări (fluctuează pulsul inimii, frecvența undelor cerebrale, nivelul de adrenalină din sânge, în creier se eliberează diferite substanțe, hormoni, etc) care au tendința de a atinge cote maxime în momente cheie ale filmului – punctul culminant, deznodământul, etc (mai ales în filmele de suspans, și nici nu mai vorbesc de filmele de groază). Acest lucru se întâmplă deoarece creierul nostru nu face distincția dintre realitate, imaginație sau… film, atâta timp cât există acea implicare profundă din partea noastră.

Trusturile de televiziune profită de acest lucru și urmăresc cu sete aceste momente cheie pentru a introduce… veșnicele reclame la medicamente (ai observat vreodată că cele mai multe reclame sunt pentru medicamente? de ce oare?). Ei procedează astfel pentru că în acele momente cheie în care omul trăiește totul cot la cot cu personajele din film, mintea umană este mult mai susceptibilă la influențe exterioare, sugestii hipnotice, mesaje subliminale, etc. Pauzele publicitare sunt, sau ar trebui să fie, sincronizate cu aceste puncte maxime ale fluctuațiilor care au loc în organismul nostru.

Îți poți da seama de asta atunci când, urmărind un film și ajungând în punctul deznodământului în care afli în sfârșit cheia misterului, totul se taie și apare brusc pauza publicitară. Acel moment este calculat și așteptat cu multă încredere de cei care se află în spatele televizoarelor noastre, căci, la nivel statistic, el se traduce în profituri mai mari.

Cu toate astea, trebuie să menționez că până și aici „metoda românească” dă roade, întrucât se observă deseori că pauzele publicitare nu sunt bine sincronizate cu momentele de maximă intensitate, ci alese de multe ori aleator. Nu pot decât să mă bucur pentru lipsa de pregătire a operatorilor TV în domeniul comunicării și manipulării.

conscious_and_unconscious[1]În sfârșit, ceea ce se urmărește prin această sincronizare este o mai mare deschidere a populației către produsul căruia i se face reclamă în acele momente, ori această deschidere este direct proporțională cu intensitatea resimțită de om în momentele respective. Chiar dacă tu crezi că nu te afectează și că nu te convinge să cumperi produsele respective, torpila și-a atins ținta – mintea inconștientă.

Este inevitabil pentru că cei mai mulți dintre noi nu conștientizăm mecanica fină și incredibil de complexă a psihicului nostru. Nici nu am avea cum să o facem, pentru că nu am fost educați în acest spirit.

Tot ce putem face este să conștientizăm ce se întâmplă, în fiecare clipă. Actul conștientizării este foarte puternic și are rolul de a ne proteja mintea și gândirea de o bună seamă din influențele exterioare.

În aceeași categorie de influență putem încadra și știrile de la ora 5, cu toate că aici subiectul este mult mai dureros întrucât efectul expunerii prelungite la factori psihici puternic stresori are consecințe dezastruoase pe termen lung cu privire la sănătatea psihică, moralitate, capacitate de concentrare, poftă de viață, sensibilitate, amabilitate, blândețe și așa mai departe…

Dacă nu poți renunța complet la televizor, încearcă măcar să privești totul cu discernământ. Fii conștient(ă) atunci când faci ceea ce faci și „adu-ți aminte de tine”, așa cum spune Gurdjieff.

Cum îți dai seama dacă ești conștient(ă) sau nu? Ai fi surprins(ă) să afli că cei mai mulți dintre noi sunt în cea mai mare pare a timpului într-o stare de semi-conștiență. Această stare de semi-conștiență poate fi descrisă ca o conștiență parțială, spre deosebire de una totală. Conștiența totală o dobândești atunci când totul se mișcă în jurul tău, dar tu nu te mai miști cu lucrurile respective. Te oprești cumva în loc și te desprinzi de tot. Atunci se numește că ești pe deplin conștient(ă).

Pentru a ajunge la această stare de conștiență deplină este necesară o practică susținută de a ajunge din ce în ce mai des în acest punct. Unul dintre cele mai simple lucruri pe care îl poți face este să te întrebi frecvent: „Oare sunt pe deplin conștient(ă) acum?” Este posibil ca în primele zile/săptămâni/luni să nu observi nicio diferență, dar în cele din urmă vei observa o trecere sesizabilă la o stare pe care eu o compar cu o trezire bruscă. Pentru mine e ca și cum m-aș trezi dintr-un somn îndelungat, și mă întreb cum de am putut dormi atât de mult.

Mai mult, atunci când facem diverse lucruri care nu ne solicită atenția prea mult, mintea noastră are tendința de a zburătăci către lucrurile care ne frământă în vremea respectivă. Îți propun, ca exercițiu, să reziști acestei tentații și să faci ceea ce faci, în mod conștient. Dacă ai permis de conducere, îți vei aminti cu siguranță de momentele în care erai atent(ă) la toate mișcările pe care le făceai și nu te puteai gândi la nimic altceva. Dacă nu ai permis de conducere, te poți raporta la mersul pe bicicletă sau la orice altă activitate pe care a trebuit să o înveți în mod conștient și care ți-a intrat mai apoi în reflex.

Despre asta vorbesc și eu acum. Redu volumul gândurilor tale, și concentrează-te pe ceea ce faci. Îmi place să fac asta atunci când fac curățenie, când curăț legume, când merg spre muncă, etc. Sunt atent pe unde merg, observ copacii, clădirile, detalii minuscule pe care nu le-am observat cu o zi înainte, chipurile oamenilor, animale, nori, tipare geometrice, etc. Încerc să disting simfoniile de sunete și de mirosuri, și tot așa. Sigur, nu o vei putea face mereu, dar încearcă să o faci cât mai des. Dedică acestei activități măcar o parte din rutina ta zilnică.

Nu e ușor și necesită o practică susținută și îndelungată, dar merită. Este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru tine.

Îți doresc mult succes!

Comments are closed.