[Film] A Late Quartet (2012)

A late quartet

Puține filme reușesc să îmi mai capteze cu adevărat atenția în ziua de azi. Am devenit atât de pretențios încât, dacă nu găsesc unul care să îmi satisfacă până și cele mai mici exigențe, prefer să recurg la abstinență cinematografică. Sigur, mai sunt și rarele ocazii în care cedez în fața absurduluiși mă apucă dorința de a viziona cine știe ce creație curioasă (gen James Bond, Skyfall), dar în general am standarde foarte înalte în ceea ce privește filmele la care mă uit.

Unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultimii ani (doar ce l-am văzut seara trecută) este fără doar și poate: „A Late Quartet”.

Nu am cuvinte să descriu nivelul de emoție și de pasiune care tranpare dincolo de ecran, aproape că îl poți gusta. Te cuprinde, te învăluie, te intoxică apoi te duce pe cele mai înalte culmi ale disperării. Pentru câteva momente te scufunzi complet și irevocabil în torentul de emoție creatoare al unui artist care străbate culmile singuratice ale măiestriei.

Actorii sunt ireproșabili și înfățișează patru personalități impozante, cu puncte tari și puncte slabe. Punctele tari le simți, te înnobilează, și te lași cuprins de ele, pe când cele slabe de înjunghie și te macină până în adâncul sufletului. Ești conștient de amândouă, trebuie să o faci, pentru că trebuie constant să găsești echilibrul între ele. Pentru un artist, desăvârșirea se află la limita dintre și dincolo de ele.

Muzica… oh, muzica sublimă, artă a geniului omenesc, a fost întotdeauna un punct sensibil pentru mine. Poate că nu ai auzit niciodată de cvartetul de corzi nr. 131 al lui Beethoven… dar acum vei ști. Vei ști că are șapte secțiuni, și a fost compusă într-o vreme în care majoritatea pieselor pentru cvartete aveau doar patru secțiuni. Vei ști că această piesă se interpretează continuu, fără pauză, ceea ce înseamnă că întregul cvartet trebuie să acționeze în mod unitar, notă cu notă, vibrație cu vibrație, suflet cu suflet. Iar în cele din urmă vei fi surprins și îți vei fi dorit să poți simți și tu acele simțăminte pentru că, dincolo de faptul că este „doar un film” știi că  undeva acolo, „în lume”, există oameni care trăiesc și ating acele limite și îți vei fi dorit să înțelegi și tu.

Muzica nu este doar o îngrămădire voită de note, ci este o transfigurare a sufletului. Este o călătorie a sinelui, dincolo de limitele realului, dincolo de limitele convenționalului… este o călătorie către străfundurile sufletului omenesc, către însăși inima Universului. Iată deci un film care a reușește să suscite atâta emoție și trăire în mine încât mă surprinde și mă lasă înmărmurit.

Acest film și altele asemenea îmi aduce aminte întotdeauna de potențialul omului de a atinge absolutul, un potențial care este în același timp o binecuvântare și un blestem.

2 thoughts on “[Film] A Late Quartet (2012)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *